despre “acasa”


O scurta incursiune in lumea satului romanesc traditional. Hai sa analizam ce a insemnat „acasa” pentru bunicii nostrii, cum priveau ei casa, satul, urbea! Lumea lor parea un loc mai sigur.. Cum era ea „construita”?

casuta din povesti

Dincolo de linia orizontului era departele si necunoscutul.
Orizontul vazut cu ochiul cuprindea hotarul vecin, langa care se afla hotarul sau mosia satului, in care pamantul era cultivat, padurea domesticita, lumea era cunoscuta si binevoitoare.

Hotarul

Apoi, din aproape in aproape, urma asezarea, satul strajuit de un gard cu marginile delimitate de troite (care cel mai adesea constituiau candva un “cap al satului”) punctele principale – biserica, cimitirul, ulterior scoala si primaria. Acestea alcatuiau centrul satului (constituind o topografie simultan reala si simbolica) din care porneau ulitele care duceau spre casa in fata careia era o gradinita cu flori si o banca de stat duminica. Poarta asigura intrarea in ograda, unde se aflau acareturi, cuptorul de paine, gradina si casa, separata de usa. Inauntru erau putine incaperi din care una era “camera in care stam” (sau “camera curata” sau “camera din fata”) in care se intra la sarbatori sau cand aveau oaspeti de seama. Locuri importante erau vatra (caci fara ea nu exista mancare gatita, spatiu domestic) si peretele dinspre rasarit, cu icoana.

Casa traditionala

O harta fara trasee este, insa, lipsita de viata, de miscare si de sens. Pe drum erau merindare, fantani, locuri de odihna, pomi fructiferi, de folos calatorului, si cruci (pentru ca drumul era o calatorie primejdioasa in necunoscut). Drumul era marcat de rascruci. Pe aici venea calatorul care batea la usa gazdei. Ratiunea pentru care el nu era refuzat, modalitatea in care strainul era primit in spatiul interior alcatuiau institutia ospetiei.

Poarta

Poarta

Realitatea aceasta avea multe fante prin care comunica cu sacrul, caruia i se supunea si pe care cauta sa-l supuna; consacrarea spatiului se facea prin rituri de alegere a locului bun, de intemeiere, de construie (a bisericilor, a podurilor, a caselor, a fantanilor…), de aparare. Lumea nu era doar cea de aici si de acum, viata, deasemenea. De aceea ei vorbeau despre “casa copilului” (uterul), despre “casa de piatra a casatoriei”, si despre “casa mortului” (mormantul), despre “drumul omului “ si despre “drumul d’albului’ de pribeag”, despre ospetia pe care o ofera strainilor si despre ospetia pe care le-o va oferii lor D-zeu… ca aceasta alaturare ne arata rolul efectiv al institutiei ospetie in viata satului romanesc!

Lucrurile s-au schimbat, locurile in care traim noi nu mai arata asa. Nici macar satele nu mai sunt asa. Dar, in ceea ce priveste functionarea spatiului mental, am pastrat ceva? am transformat? Am pierdut, pur si simplu?

Siteul nostru: http://proiect-arhitectura.ro click aici: Proiecte arhitectura

Reclame
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: